vineri, 30 august 2013

Penitenciarul Doftana

Penitenciarul Doftana

            Penitenciarul Doftana a fost construit din ordinul regelui Carol I in 1894 si dat in folosinta in 1897. In urma cutremurului din 22 octombrie 1940 detinutii cer sa fie mutati, insa comisia venita la fata locului refuza transferul considerand ca structura nu este grav avariata. In acelasi an la data de 10 noiembrie un alt cutremur darama acoperisul si cateva ziduri. Sub daramaturi isi gasesc sfarsitul cativa detinuti, printre acestia si Ilie Pintilie.


Din Penitenciarul Doftana nu a reusit sa evadeze nimeni. Zidurile apara si astazi constructia care sta sa se prabuseasca.

Penitenciarul cuprindea 8 sectii, notate de la A la H. In sectia de tortura H detinutii era legati de o teava avand un butoi pentru nevoi.

Inchisoarea avea in total 365 de celule reci si intunecoase in care detinutii isi ispaseau pedepsele.




Renumele inchisorii este dat si de detinutii sai printre care s-au aflat si Nicolae Ceausescu si Gheorghe Gheorghiu Dej.

             Penitenciarul este inchis intre anii 1940-1950 fiind puternic avariat. Refacut la ordinal conducerii de partid de la aceea vreme este transformat in muzeu. In timpul ,,Epocii de Aur” a fost loc de pelerinaj al comunistilor si cadru de festivitati pentru organizatiile de pionieri la inmanarea cravatei rosii si a depunerii juramantului.


Decembrie 1989 reprezinta sfarsitul pentru Muzeul Doftana, in urma alungarii comunismului de la putere nu mai beneficiaza de fonduri pentru a functiona.












sâmbătă, 3 august 2013

Teatrul de vara din Parcul Bazilescu

Teatrul de vara din Parcul Bazilescu


Situat in centrul parcului Bazilescu, teatrul a fost construit in 1953, fiind inaugurat cu ocazia Festivalului Mondial al Tineretului si Studentilor ce a avut loc la Bucuresti. Fatada cladirii a fost renovata in 2000, cu toate acestea cladirea este in pericol de prabusire, lucru care reiese si din placutele cu "Pericol de prabusire" ascunse intre frunzele copacilor.


In 2004, Primaria Sectorului 1 a renovat Parcul Bazilescu, insa cladirea nu a fost inclusa in proiect avand alt proprietar. Inauntru s-a dezvoltat o adevarata padure, locul fiind plin de caini.

Folosindu-mi puterile speciale de teleportare am reusit sa intru nevazut. Deja ma simteam intr-o alta lume. Natura a reusit sa puna stapanire pe acest loc.

La fiecare pas pe care il fac raman surprins de modul in care locul a fost decorat. Inaintand pe culoar gasesc doua banci pe care oamenii, odinioara, probabil stateau la o sueta inainte de inceperea spectacolelor.

Cobor spre sala incercand sa gasesc un loc. Se pare ca ma pot aseza oriunde, pentru ca de mai bine de 20 de ani, numai umbrele s-au asezat peste ele.

Arunc o privire spre scena, dar nimic nu se misca. Totusi locul emana un iz de mister, datorita copacilor ce se inalta inaintea scenei si parca pot vedea istoria pe care teatrul mi-o intinde pe tava.


Si pentru ca spiritul aventurier ma impinge de la spate, decid sa arunc o privire in spatele cortinei.

Toate camerele teatrului sunt goale. Un caine care isi facea veacul intr-una din ele nici nu ma baga in seama asa ca imi continui plimbarea prin teatru.


De la etaj la etaj, nivelul de degradarea al cladirii este din ce in ce mai ridicat.


Iesirea din teatru imi asterne o intrebare grea: "Stanga sau dreapta?"

Nu voi dezvalui ce decizie am luat la aceasta importanta intrabare, insa am mai aruncat o ultima privire teatrului peste care uitarea a tras cortina.